Dr. Dinu Cristina Maria
Dr. Dinu Cristina Maria este Medic Primar pe sectia/departamentul Ortopedie Pediatrica – Ortopedie Pediatrica in cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.
Feedback
2 comentarii
Delcea George — 28 mai 2021 at 10:34
Bună ziua Doamna Doctor!Îmi puteți lasă o adresa de E-mail sau nr de contact ?Am un rezultat la Rmn pe numele fiicei mele Delcea Sara Cristiana….sau sa mi spuneți când va găsesc la spitalVa mulțumesc frumos!!
CECILIA SÎRGHIE — 15 august 2025 at 16:52
Povestiri adevarate. Eu şi copilul meu autist la spital.Orice părinte se confruntă în viaţă cu decizii pe care trebuie să le ia spre binele copilului şi caută cele mai bune soluţii astfel încât riscul să fie minim. În astfel de situaţii grele, în exercitarea abilităţilor noastre de buni manageri , „decizia de a-ţi asuma un risc şi riscul de a lua o decizie”, cei mai multi dintre noi, ne încredem în ajutorul divin şi începem cu o rugăciune: „Doamne arătă-mi calea de urmat şi ajută-mă să recunosc semnele tale”.De cele mai multe ori, când copilul este tipic şi cu oarece capacitate de înţelegere şi discernământ, explicăm acestuia soluţia aleasă, el înţelege că ceea ce facem este spre binele lui şi colaborează pentru reuşită. Pentru aceia dintre noi care, am fost „aleşi” să creştem şi să educăm un copil atipic (autist), provocarea este mare şi deciziile nu ne mai aparţin în totalitate. Pentru aceşti copii exsistă acel slogan, de care noi părinţii, ţinem seama ca o regulă: „nimic pentru ei fără ei”.Unora li se pare un moft să asculţi de copil în loc să-i spui ferm şi răspicat decizia pe care el trebuie să o urmeze fără consultare sau negociere pentru că tu, în calitate de părinte, ai decis aşa.De curând, am aflat că, băiatul meu autist are o exostoză metafiză care va necesita operată mai devreme sau mai târziu. Nu mă speria operaţia în sine cât modalitatea de a-l face să înţeleagă că este necesară pentru binele lui. I-am explicat ce soluţii sunt la problema pe care o are şi, ca orice copil, a refuzat, a manifestat un comportament tipic afecţiunii şi un refuz categoric. Apoi, în decurs de 2 luni, când problema s-a agravat, după ce am efectuat mai multe consulturi medicale şi el a început să resimtă acut disconfortul exostozei care creştea rapid, m-a întrebat ce ar presupune operaţia. I-am explicat în ce constă, unde se poate face o operaţie (spital – unde nu fusese niciodata internat), ce trebuie să facă el (să suporte puţină durere şi probabil un disconfort cauzat de ane



